Calitatea locuirii poate fi măsurată și prin nivelul de aglomerare a locuinței. O locuință este considerată supra-aglomerată când nu are suficiente camere în comparație cu dimensiunea familiei.
Supra-aglomerarea apare dacă gospodăria nu are la dispoziție un număr minim de camere egal cu:
* cameră pentru familie;
* cameră per cuplu în gospodărie;
* camera pentru fiecare persoană singură în vârstă de 18 sau mai mult;
* cameră pe pereche de persoane singure de același sex cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani;
* camera pentru fiecare persoană singură cu vârsta între 12 și 17 ani și neinclusă în categoria anterioară;
* cameră per pereche de copii sub 12 ani.
Rata de supra-aglomerare este definită ca procentul populației care trăiește într-o gospodărie supra-aglomerată.
Cele mai mari rate de supra-aglomerare a locuințelor au fost anul trecut în Letonia (40,9%), România (40,0%) și Bulgaria (34,9%), iar cele mai scăzute în Cipru (2,2%), Malta (2,4%) și Olanda (3,8%).
Citește mai mult pe Arena Constructiilor:
